jilắŭ V. gealăŭ. substantiv neutrujilăŭ
jilắu, -auă, s.n. – Unealtă folosită în tâmplărie pentru fasonarea pieselor din lemn prin așchiere; rindea: „Din săcure mă cioplește, / Din jilău mă jiluiește„. – Din magh. gyalu „rindea”. substantiv neutrujilău
gealắŭ n., pl. ăĭe (ung. gyalu). Nord. Rîndea. – În Trans. și gilăŭ, jilăŭ, ghilăŭ, ghelăŭ. substantiv neutrugealăŭ
| jilău | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | jilău | jilăul |
| plural | jilaie | jilaiele | |
| genitiv-dativ | singular | jilău | jilăului |
| plural | jilaie | jilaielor | |