jignire definitie
- Vezi aici mai multe sinonimejignire
- Vezi aici mai multe rimejignire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuji
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cujig
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
jigníre s. f., g.-d. art. jignírii; pl. jigníri substantiv femininjignire
JIGNÍRE, jigniri, s. f. Acțiunea de a jigni și rezultatul ei; ofensă, insultă; (concr.) vorbă, faptă care jignește. – V. jigni. substantiv femininjignire
jigní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 să jigneáscă verb tranzitivjigni
jigni v. 1. a strâmtora, a jena; 2, a cauza pagubă; 3. fig. a ofensa. [Cf. serb. JIGNUTI, a înțepa]. verb tranzitivjigni
JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] -- Din sb. žignuti. verb tranzitivjigni
jignésc v. tr. (sîrb. žignuti, rus. -útĭ, a arde, a trage un bicĭ. V. jig). Vest. Stric, alterez: căldura jignește alunele. Fig. Ofensez: a jigni interesu cuĭva. V. refl. Mă stric, mă rîncezesc: untura s’a jignit. verb tranzitivjignesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluijignire
| jignire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | jignire | jignirea |
| plural | jigniri | jignirile | |
| genitiv-dativ | singular | jigniri | jignirii |
| plural | jigniri | jignirilor | |