jignicér, jígniță V. jitn-. substantiv masculinjignicer
jignicer m.1. od. marele magaziner care strângea grâne pentru Curtea domnească și pentru cetățile turcești mărginașe; 2. rang da boierie. [Slav. JITNIČARŬ, intendent al grânarului]. substantiv masculinjignicer
JIGNICÉR s. m. v. jitnicer. substantiv masculinjignicer
jignicer substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | jignicer | jignicerul |
plural | jigniceri | jignicerii | |
genitiv-dativ | singular | jignicer | jignicerului |
plural | jigniceri | jignicerilor |