jignicér, jígniță V. jitn-. substantiv masculin jignicer
jignicer m.1. od. marele magaziner care strângea grâne pentru Curtea domnească și pentru cetățile turcești mărginașe; 2. rang da boierie. [Slav. JITNIČARŬ, intendent al grânarului]. substantiv masculin jignicer
JIGNICÉR s. m. v. jitnicer. substantiv masculin jignicer
| jignicer substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | jignicer | jignicerul |
| plural | jigniceri | jignicerii | |
| genitiv-dativ | singular | jignicer | jignicerului |
| plural | jigniceri | jignicerilor | |