jignít, -ă adj. Stricat, rînced: unt-de-lemn jignit. Fig. Ofensat. Vătămat, păgubit. adjectiv jignit
jignit a. 1. strâmtorat. 2. fig. penibil impresionat: îi era inima jignită CR. adjectiv jignit
JIGNÍT, -Ă, jigniți, -te, adj. Care a suferit o jignire; ofensat, insultat. – V. jigni. adjectiv jignit
jítniță f., pl. e (vsl. žitĭnica, hambar; sîrb. bg. rus. žitnica. V. jitar). Hambar, grînar (maĭ ales al domnuluĭ saŭ al stăpîniriĭ). – Și jicn- și jign-. temporar jitniță
jignicér, jígniță V. jitn-. temporar jignicer