jíglă f., pl. e (bg. žegla, resteŭ, d. ngr. zévgla, jug). Mold. Olt. Bulfeŭ. substantiv feminin jiglă
jíglă (reg.) (ji-glă) s. f., g.-d. art. jíglei; pl. jígle substantiv feminin jiglă
jiglă f. lopățica jugului. [Origină necunoscută]. substantiv feminin jiglă
JÍGLĂ, jigle, s. f. (Reg.) Stinghie care se află la jug între gâtul boului și cuiul care intră prin jug și proțap. – Din bg. žegla. substantiv feminin jiglă
| jiglă | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | jiglă | jigla |
| plural | jigle | jiglele | |
| genitiv-dativ | singular | jigle | jiglei |
| plural | jigle | jiglelor | |