jíglă f., pl. e (bg. žegla, resteŭ, d. ngr. zévgla, jug). Mold. Olt. Bulfeŭ. substantiv femininjiglă
jiglă f. lopățica jugului. [Origină necunoscută]. substantiv femininjiglă
JÍGLĂ, jigle, s. f. (Reg.) Stinghie care se află la jug între gâtul boului și cuiul care intră prin jug și proțap. – Din bg. žegla. substantiv femininjiglă
jiglă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | jiglă | jigla |
plural | jigle | jiglele | |
genitiv-dativ | singular | jigle | jiglei |
plural | jigle | jiglelor |