jighiúță V. jirbiuță. substantiv femininjighiuță
JIGHIÚȚĂ, jighiuțe, s. f. (Reg.) Jurubiță de treizeci de fire. [Pr.: -ghi-u-] – Cf. jirebie1. substantiv femininjighiuță
jighiuță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | jighiuță | jighiuța |
plural | jighiuțe | jighiuțele | |
genitiv-dativ | singular | jighiuțe | jighiuței |
plural | jighiuțe | jighiuțelor |