jigálă f., pl. e (rus. žegálo, priboĭ [de găurit potcoave], rut. žigalo, frigare, žegló, zamba; pol. žegadto, priboĭ, zamba, d. vsl. žigatĭ, a arde. V. jerăgaĭ). Vechĭ. Zamba. – Și jivală. substantiv feminin jigală
jigálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. jigálei; pl. jigále substantiv feminin jigală
JIGÁLĂ, jigale, s. f. (înv. și reg.) Cui întors la vârf și înroșit în foc, cu care se găuresc ciubucele sau se decorează diverse obiecte de lemn. [Var.: juválă s. f.] – Din ucr. žyhalo. substantiv feminin jigală
| jigală | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | jigală | jigala |
| plural | jigale | jigalele | |
| genitiv-dativ | singular | jigale | jigalei |
| plural | jigale | jigalelor | |