jigálă f., pl. e (rus. žegálo, priboĭ [de găurit potcoave], rut. žigalo, frigare, žegló, zamba; pol. žegadto, priboĭ, zamba, d. vsl. žigatĭ, a arde. V. jerăgaĭ). Vechĭ. Zamba. – Și jivală. substantiv femininjigală
JIGÁLĂ, jigale, s. f. (înv. și reg.) Cui întors la vârf și înroșit în foc, cu care se găuresc ciubucele sau se decorează diverse obiecte de lemn. [Var.: juválă s. f.] – Din ucr. žyhalo. substantiv femininjigală
jigală | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | jigală | jigala |
plural | jigale | jigalele | |
genitiv-dativ | singular | jigale | jigalei |
plural | jigale | jigalelor |