jigărit definitie
jigărit, -ă, jigăriți, -te adj. 1. lipsit de vlagă; slab, sfrijit 2. cu aspect urât, jerpelit, învechit, degradat adjectiv jigărit
jigărit, -ă și je-, -ă adj. (ung. szigár, szikár, slab, infl. de jigăraĭe). Iron. Slab, murdar și urît: un cîne jigărit. – Mold. (rar) și țigărit, slab. V. ogîrjit, sfrijit. adjectiv jigărit
jigărit a. prăpădit de slab. adjectiv jigărit
JIGĂRÍT, -Ă, jigăriți, -te, adj. (Fam.) 1. Lipsit de vlagă; slab; sfrijit. 2. Cu aspect jerpelit, învechit, degradat. – Cf. magh. szigár. adjectiv jigărit
jigări, jigăresc v. r. 1. a-și pierde vlaga; a slăbi, a se sfriji 2. a se degrada, a se strica verb jigări
!jigărí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se jigăréște, imperf. 3 sg. se jigăreá; conj. prez. 3 să se jigăreáscă verb jigări
JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. ♦ A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv). verb jigări
jigărésc v. refl. (d. jigărit). Slăbesc, mă murdăresc, mă urîțesc (despre animale și, ironic, și despre om). verb jigăresc
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului jigărit
| jigărit | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | jigărit | jigăritul | jigărită | jigărita |
| plural | jigăriți | jigăriții | jigărite | jigăritele | |
| genitiv-dativ | singular | jigărit | jigăritului | jigărite | jigăritei |
| plural | jigăriți | jigăriților | jigărite | jigăritelor | |