jigărit, -ă, jigăriți, -te adj. 1. lipsit de vlagă; slab, sfrijit 2. cu aspect urât, jerpelit, învechit, degradat adjectiv jigărit
jigărit, -ă și je-, -ă adj. (ung. szigár, szikár, slab, infl. de jigăraĭe). Iron. Slab, murdar și urît: un cîne jigărit. – Mold. (rar) și țigărit, slab. V. ogîrjit, sfrijit. adjectiv jigărit
jigărit a. prăpădit de slab. adjectiv jigărit
JIGĂRÍT, -Ă, jigăriți, -te, adj. (Fam.) 1. Lipsit de vlagă; slab; sfrijit. 2. Cu aspect jerpelit, învechit, degradat. – Cf. magh. szigár. adjectiv jigărit
jigări, jigăresc v. r. 1. a-și pierde vlaga; a slăbi, a se sfriji 2. a se degrada, a se strica verb jigări
!jigărí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se jigăréște, imperf. 3 sg. se jigăreá; conj. prez. 3 să se jigăreáscă verb jigări
JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. ♦ A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv). verb jigări
jigărésc v. refl. (d. jigărit). Slăbesc, mă murdăresc, mă urîțesc (despre animale și, ironic, și despre om). verb jigăresc
| jigărit | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | jigărit | jigăritul | jigărită | jigărita |
| plural | jigăriți | jigăriții | jigărite | jigăritele | |
| genitiv-dativ | singular | jigărit | jigăritului | jigărite | jigăritei |
| plural | jigăriți | jigăriților | jigărite | jigăritelor | |