jigări, jigăresc v. r. 1. a-și pierde vlaga; a slăbi, a se sfriji 2. a se degrada, a se strica verb jigări
!jigărí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se jigăréște, imperf. 3 sg. se jigăreá; conj. prez. 3 să se jigăreáscă verb jigări
JIGĂRÍ, jigăresc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. ♦ A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv). verb jigări
jigărésc v. refl. (d. jigărit). Slăbesc, mă murdăresc, mă urîțesc (despre animale și, ironic, și despre om). verb jigăresc
| jigări | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) jigări | jigărire | jigărit | jigărind | singular | plural | ||
| jigărind | jigăriți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | jigăresc | (să) jigăresc | jigăream | jigării | jigărisem | |
| a II-a (tu) | jigărești | (să) jigărești | jigăreai | jigăriși | jigăriseși | ||
| a III-a (el, ea) | jigărește | (să) jigăreai | jigărea | jigări | jigărise | ||
| plural | I (noi) | jigărim | (să) jigărim | jigăream | jigărirăm | jigăriserăm | |
| a II-a (voi) | jigăriți | (să) jigăriți | jigăreați | jigărirăți | jigăriserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | jigăresc | (să) jigărească | jigăreau | jigăriră | jigăriseră | ||