jidări definitie
JIDĂRÎ́, jidărắsc, vb. IV. (Var.) Ijderi. (cf. ijderi) temporarjidărî
zădărắsc, a -î́ v. tr. (vsl. *za-drati, deron, a zădărî; bg. zadiram, rus. zadiratĭ, id. V. zgîriĭ. Cp. cu pîrăsc, tîrăsc, zătărăsc, vîr, zăresc). Zgîndăresc o bubă (Olt.).Întărît, ațîț, înfuriĭ: nu zădărîțĭ cînele [!], copiĭ ! Tachinez. – În vest jidărăsc. temporarzădărăsc
JIDĂRÍ, jidărésc, vb. IV. (Var.) Ijderi. (cf. ijderi) verb tranzitivjidări
jidărắsc V. zădărăsc. verb tranzitivjidărăsc
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluijidări
| jidări | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)jidări | jidărire | jidărit | jidărind | singular | plural | ||
| jidărind | jidăriți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | jidăresc | (să)jidăresc | jidăream | jidării | jidărisem | |
| a II-a (tu) | jidărești | (să)jidărești | jidăreai | jidăriși | jidăriseși | ||
| a III-a (el, ea) | jidărește | (să)jidăreai | jidărea | jidări | jidărise | ||
| plural | I (noi) | jidărim | (să)jidărim | jidăream | jidărirăm | jidăriserăm | |
| a II-a (voi) | jidăriți | (să)jidăriți | jidăreați | jidărirăți | jidăriserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | jidăresc | (să)jidărească | jidăreau | jidăriră | jidăriseră | ||