jidăncúță (fam.) s. f., g.-d. art. jidăncúței; pl. jidăncúțe substantiv feminin jidăncuță
JIDĂNCÚȚĂ, jidăncuțe, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui jidancă; evreică tânără. – Jidancă + suf. -uță. substantiv feminin jidăncuță
| jidăncuță | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | jidăncuță | jidăncuța |
| plural | jidăncuțe | jidăncuțele | |
| genitiv-dativ | singular | jidăncuțe | jidăncuței |
| plural | jidăncuțe | jidăncuțelor | |