JICNÍ vb. IV v. jigni. verb tranzitiv jicni
| jicnit | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | jicnit | jicnitul | jicnită | jicnita |
| plural | jicniți | jicniții | jicnite | jicnitele | |
| genitiv-dativ | singular | jicnit | jicnitului | jicnite | jicnitei |
| plural | jicniți | jicniților | jicnite | jicnitelor | |