jiáncă (locuitoare) (ji-an-) s. f., g.-d. art. jiéncei (ji-en-); pl. jiénce substantiv feminin jiancă
JIÁNCĂ, (1) jience, s. f. 1. Locuitoare din regiunea Jiului. 2. (Art.) Jiana, v. jian (2). [Pr.: ji-an-] – Jian + suf. -că. substantiv feminin jiancă
!jiánca (dans) (ji-an-) s. f. art., neart. jiáncă, g.-d. art. jiéncei (ji-en-) temporar jianca
| jiancă | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | jiancă | jianca |
| plural | jience | jiencele | |
| genitiv-dativ | singular | jience | jiencei |
| plural | jience | jiencelor | |