jián (locuitor) (ji-an) s. m., pl. jiéni (-ji-eni) substantiv masculin și femininjian
JIÁN, -Ă, jieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Locuitor din regiunea Jiului. 2. S. f. art. Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în jurul Sibiului și în nordul Olteniei; melodie după care se execută acest dans; jieneasca, jianca. [Pr.: ji-an]. – Jiu (n. pr.) + suf. -an. substantiv masculin și femininjian
Jieni n. pl. locuitori din valea Jiului. substantiv masculin și femininjieni
jian substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | jian | jianul | jiană | jiana |
plural | jieni | jienii | jiene | jienele | |
genitiv-dativ | singular | jian | jianului | jiene | jienei |
plural | jieni | jienilor | jiene | jienelor |