jghebătúră f., pl. ĭ. Munt. Tăĭetură făcută într’o bîrnă ca să cuprindă capătu alteĭ bîrne. substantiv femininjghebătură
jghebătură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | jghebătură | jghebătura |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | jghebături | jghebăturii |
plural | — | — |