JETÉU s.n. Fir înfășurat în jurul andrelei la tricotat, trecut din față spre spate, care formează un ochi. [Pron. -teu. / < fr. jeté]. substantiv neutrujeteu
JETÉU, jeteuri, s. n. (în tricotaj) Ochi1 (II 4) obținut prin înfășurarea firului o singură dată pe andrea, apucându-l din față spre spate. – Din fr. jeté. substantiv neutrujeteu
jeteu substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | jeteu | jeteul |
plural | jeteuri | jeteurile | |
genitiv-dativ | singular | jeteu | jeteului |
plural | jeteuri | jeteurilor |