jeruì v. a ațâța (cărbunii aprinși): spânul jerui focul ISP. [V. jar]. verb tranzitiv jeruì
JERUÍ vb. IV v. jărui. verb tranzitiv jerui
| jeruit | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | jeruit | jeruitul | jeruită | jeruita |
| plural | jeruiți | jeruiții | jeruite | jeruitele | |
| genitiv-dativ | singular | jeruit | jeruitului | jeruite | jeruitei |
| plural | jeruiți | jeruiților | jeruite | jeruitelor | |