jeruì v. a ațâța (cărbunii aprinși): spânul jerui focul ISP. [V. jar]. verb tranzitivjeruì
jerui verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)jerui | jeruire | jeruit | jeruind | singular | plural | ||
jeruind | jeruiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | jeruiesc | (să)jeruiesc | jeruiam | jeruii | jeruisem | |
a II-a (tu) | jeruiești | (să)jeruiești | jeruiai | jeruiși | jeruiseși | ||
a III-a (el, ea) | jeruiește | (să)jeruiai | jeruia | jerui | jeruise | ||
plural | I (noi) | jeruim | (să)jeruim | jeruiam | jeruirăm | jeruiserăm | |
a II-a (voi) | jeruiți | (să)jeruiți | jeruiați | jeruirăți | jeruiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | jeruiesc | (să)jeruiască | jeruiau | jeruiră | jeruiseră |