jeruì v. a ațâța (cărbunii aprinși): spânul jerui focul ISP. [V. jar]. verb tranzitiv jeruì
JERUÍ vb. IV v. jărui. verb tranzitiv jerui
| jerui verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) jerui | jeruire | jeruit | jeruind | singular | plural | ||
| jeruind | jeruiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | jeruiesc | (să) jeruiesc | jeruiam | jeruii | jeruisem | |
| a II-a (tu) | jeruiești | (să) jeruiești | jeruiai | jeruiși | jeruiseși | ||
| a III-a (el, ea) | jeruiește | (să) jeruiai | jeruia | jerui | jeruise | ||
| plural | I (noi) | jeruim | (să) jeruim | jeruiam | jeruirăm | jeruiserăm | |
| a II-a (voi) | jeruiți | (să) jeruiți | jeruiați | jeruirăți | jeruiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | jeruiesc | (să) jeruiască | jeruiau | jeruiră | jeruiseră | ||