jertfélnic n., pl. e (d. jertfă saŭ d. vsl. žrŭtvĭnikŭ, altar; bg. rus. žertvénnik). Vechĭ. Altar p. jertfe. Procosmidie. – Și -énic, jertăvnic, jert-, jărt-, jirt-, jîrt-. substantiv neutru jertfelnic
jertfélnic (înv.) (jert-fel-) s. n., pl. jertfélnici substantiv neutru jertfelnic
JERTFÉLNIC, jertfelnice, s. n. (înv.) Loc destinat aducerii jertfelor; (în Biserica creștină) masa din altar. – Din sl. žrŭtvŭnikŭ. substantiv neutru jertfelnic
| jertfelnic substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | jertfelnic | jertfelnicul |
| plural | jertfelnice | jertfelnicele | |
| genitiv-dativ | singular | jertfelnic | jertfelnicului |
| plural | jertfelnice | jertfelnicelor | |