jerpelit a. sdrențuros: haine rupte și jerpelite. [Origină necunoscută]. adjectiv jerpelit
JERPELÍT, -Ă, jerpeliți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) învechit și rupt2, uzat; degradat, zdrențuit, jigărit. ♦ (Despre oameni) Zdrențăros. – V. jerpeli. adjectiv jerpelit
jerpelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 să jerpeleáscă verb tranzitiv jerpeli
JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec. verb tranzitiv jerpeli
jărpelésc și jărchelésc (mă) v. refl. (var. din jărcănesc). Est. Mă rup, mă sfîșiĭ, vorbind de haĭne, cărțĭ, mobile ș.a. – Și jerp- (vest). verb tranzitiv jărpelesc
jerpelésc V. jărpelesc. verb tranzitiv jerpelesc
| jerpelit adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | jerpelit | jerpelitul | jerpelită | jerpelita |
| plural | jerpeliți | jerpeliții | jerpelite | jerpelitele | |
| genitiv-dativ | singular | jerpelit | jerpelitului | jerpelite | jerpelitei |
| plural | jerpeliți | jerpeliților | jerpelite | jerpelitelor | |