jerpelíre s. f., g.-d. art. jerpelírii substantiv femininjerpelire
JERPELÍRE s. f. Acțiunea de a (se) jerpeli și rezultatul ei. – V. jerpeli. substantiv femininjerpelire
jerpelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 să jerpeleáscă verb tranzitivjerpeli
JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec. verb tranzitivjerpeli
jărpelésc și jărchelésc (mă) v. refl. (var. din jărcănesc). Est. Mă rup, mă sfîșiĭ, vorbind de haĭne, cărțĭ, mobile ș.a. – Și jerp- (vest). verb tranzitivjărpelesc
jerpelésc V. jărpelesc. verb tranzitivjerpelesc
jerpelire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | jerpelire | jerpelirea |
plural | jerpeliri | jerpelirile | |
genitiv-dativ | singular | jerpeliri | jerpelirii |
plural | jerpeliri | jerpelirilor |