jerăgáĭ și (rar) jegăráĭ n., pl. urĭ (d. vsl. žegon, ard, infl. poate de jeratec. V. jig, jigălă). Munt. est. Jig, arsură pe esofag. Munt. vest. Jaratic. – În Olt. jeregaĭ (NPl. Ceaur, 42, 72 și 82) și jărăgáĭ. jaratic. V. jigăraĭ. substantiv neutru jerăgaĭ
jeregáĭ V. jerăgaĭ. substantiv neutru jeregaĭ
JEREGÁI s. n. v. jărăgai. substantiv neutru jeregai
| jeregai substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | jeregai | jeregaiul |
| plural | jeregaiuri | jeregaiurile | |
| genitiv-dativ | singular | jeregai | jeregaiului |
| plural | jeregaiuri | jeregaiurilor | |