jărátic, jerátic, (vechĭ) -ec și (est) jarátic n., pl. e (vsl. žeravŭ, arzător, aprins, žariti, a frige [V. jărăsc]; rus. žaratok, locu unde arde locu în sobă, žeratok, cenușă; ung. zsarát, zsarátnok, zsarátnog, cenușă caldă. V. jar, pojar, jerăgăĭ). Cărbunĭ aprinșĭ. V. jeg. substantiv neutrujăratic
jeratic substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | jeratic | jeraticul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | jeratic | jeraticului |
plural | — | — |