1) jep m. Munt. Jnep. substantiv masculinjep
2) jep și jip m., pl. urĭ (ung. ?). Vest. Rîĭe la porcĭ orĭ la cînĭ. substantiv masculinjep
jep (arbust) s. m., pl. jepi substantiv masculinjep
jep n. boală de piele la câini. [Origină necunoscută]. substantiv masculinjep
JEP, jepi, s. m. Arbust din familia pinului, cu tulpini ramificate flexibile, adesea culcate la pământ, cu frunze în formă de ace, răspândit în regiunea alpină sub formă de tufișuri; jneapăn (1) (Pinus mugo). – Et. nec. substantiv masculinjep
jepi m. pl. soiu de brad pitic ce se află numai pe vârful munților (Pinus pumilio). [Origină necunoscută]. substantiv masculinjepi
jepi substantiv masculin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)jepi | jepire | jepit | jepind | singular | plural | ||
jepind | jepiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | jepesc | (să)jepesc | jepeam | jepii | jepisem | |
a II-a (tu) | jepești | (să)jepești | jepeai | jepiși | jepiseși | ||
a III-a (el, ea) | jepește | (să)jepeai | jepea | jepi | jepise | ||
plural | I (noi) | jepim | (să)jepim | jepeam | jepirăm | jepiserăm | |
a II-a (voi) | jepiți | (să)jepiți | jepeați | jepirăți | jepiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | jepesc | (să)jepească | jepeau | jepiră | jepiseră |