JEPĂLUÍRE s. f. v. jepălui. [DAR] substantiv femininjepăluire
jepăluire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | jepăluire | jepăluirea |
plural | jepăluiri | jepăluirile | |
genitiv-dativ | singular | jepăluiri | jepăluirii |
plural | jepăluiri | jepăluirilor |