jencuĭésc v. tr. (cp. cu ung. zsengeni, a răsări). Dos. Răsădesc. verb tranzitivjencuĭesc
jencuit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | jencuit | jencuitul | jencuită | jencuita |
plural | jencuiți | jencuiții | jencuite | jencuitele | |
genitiv-dativ | singular | jencuit | jencuitului | jencuite | jencuitei |
plural | jencuiți | jencuiților | jencuite | jencuitelor |