jencuĭésc v. tr. (cp. cu ung. zsengeni, a răsări). Dos. Răsădesc. verb tranzitiv jencuĭesc
| jencuire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | jencuire | jencuirea |
| plural | jencuiri | jencuirile | |
| genitiv-dativ | singular | jencuiri | jencuirii |
| plural | jencuiri | jencuirilor | |