!jénă s. f., g.-d. art. jénei; pl. jéne substantiv feminin jenă
JÉNĂ s.f. 1. Sfială produsă de o situație penibilă. 2. Constrângere supărătoare; situație neplăcută, penibilă. ◊ Jenă financiară = lipsă de bani; criză financiară ușoară. 3. Senzație supărătoare. [< fr. gêne]. substantiv feminin jenă
jénă (jéne), s. f. – Neplăcere, sîcîială. Fr. gêne. – Der. jena, vb. (a deranja, a importuna), din fr. gêner; jenant, adj. (neplăcut), din fr. gênant. substantiv feminin jenă
* jénă f., pl. e (fr. gêne, din geine, vfr. gehine, d. vfr. gehir, a mărturisĭ în torturĭ, d. vgr. de sus jehan, a declara. Gehine a fost de timpuriŭ confundat cu gehenne, gheena). Situațiune penibilă saŭ incomodă (de ex. cînd te strînge gheata saŭ țĭ-e cald). Fig. Sfiĭală, încurcătură: prezența mea acolo constituĭa o jenă pentru eĭ. Strîmtoare, lipsă de banĭ. Fără jenă, fără sfiĭală. substantiv feminin jenă
jenă f. 1. constrângere supărătoare, situațiune penibilă: a simți o jenă în fața cuiva; 2. lipsă de bani (= fr. gêne). substantiv feminin jenă
JÉNĂ, jene s. f. 1. Sentiment de sfială de care este cuprins cineva când se află într-o situație penibilă; stinghereală. ♦ Situație grea, neplăcută; încurcătură, strâmtoare. ◊ Jenă financiară = lipsă de bani. 2. Senzație supărătoare, durere organică ușoară; sâcâială. – Din fr. gêne. substantiv feminin jenă
a avea o jenă expr. (iron.) a invoca un pretext imaginar pentru a se eschiva de la îndeplinirea unei sarcini substantiv feminin aaveaojenă
jenă financiară expr. lipsă de bani. substantiv feminin jenăfinanciară
Iena f. oraș în Germania: 48.000 loc. Universitate fundată la 1558. temporar iena
JENÁ vb. I. 1. tr. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A roade, a strânge, a apăsa. ♦ (Fig.) A stânjeni, a supăra, a incomoda; (sport) a împiedica. 2. refl. A se sfii. [< fr. gêner]. verb tranzitiv jena
jená (a ~) vb., ind. prez. 3 jeneáză verb tranzitiv jena
jenà V. 1. a (se) constrânge; 2. a strânge, vorbind de încălțăminte. verb tranzitiv jenà
JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner. verb tranzitiv jena
jenéz v. tr. (fr. gêner, d. gêne, jenă). Constrîng mișcările corpuluĭ, strîng: un guler strîmt jenează respirațiunea, te jenează. Fig. Împedec, încurc, stînjinesc: această lege jenează industria, prezența luĭ mă jenează. verb tranzitiv jenez
| jena substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) jena | jenare | jenat | jenând | singular | plural | ||
| jenând | jenați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | jenez | (să) jenez | jenam | jenai | jenasem | |
| a II-a (tu) | jenezi | (să) jenezi | jenai | jenași | jenaseși | ||
| a III-a (el, ea) | jenează | (să) jenai | jena | jenă | jenase | ||
| plural | I (noi) | jenăm | (să) jenăm | jenam | jenarăm | jenaserăm | |
| a II-a (voi) | jenați | (să) jenați | jenați | jenarăți | jenaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | jenează | (să) jeneze | jenau | jenară | jenaseră | ||