Alege sensul dorit: jena -substantiv feminin jena -verb tranzitiv

jena definitie

!jénă s. f., g.-d. art. jénei; pl. jéne substantiv femininjenă

JÉNĂ s.f. 1. Sfială produsă de o situație penibilă. 2. Constrângere supărătoare; situație neplăcută, penibilă. ◊ Jenă financiară = lipsă de bani; criză financiară ușoară. 3. Senzație supărătoare. [< fr. gêne]. substantiv femininjenă

jénă (jéne), s. f. – Neplăcere, sîcîială. Fr. gêne.Der. jena, vb. (a deranja, a importuna), din fr. gêner; jenant, adj. (neplăcut), din fr. gênant. substantiv femininjenă

* jénă f., pl. e (fr. gêne, din geine, vfr. gehine, d. vfr. gehir, a mărturisĭ în torturĭ, d. vgr. de sus jehan, a declara. Gehine a fost de timpuriŭ confundat cu gehenne, gheena). Situațiune penibilă saŭ incomodă (de ex. cînd te strînge gheata saŭ țĭ-e cald). Fig. Sfiĭală, încurcătură: prezența mea acolo constituĭa o jenă pentru eĭ. Strîmtoare, lipsă de banĭ. Fără jenă, fără sfiĭală. substantiv femininjenă

jenă f. 1. constrângere supărătoare, situațiune penibilă: a simți o jenă în fața cuiva; 2. lipsă de bani (= fr. gêne). substantiv femininjenă

JÉNĂ, jene s. f. 1. Sentiment de sfială de care este cuprins cineva când se află într-o situație penibilă; stinghereală. ♦ Situație grea, neplăcută; încurcătură, strâmtoare. ◊ Jenă financiară = lipsă de bani. 2. Senzație supărătoare, durere organică ușoară; sâcâială. – Din fr. gêne. substantiv femininjenă

a avea o jenă expr. (iron.) a invoca un pretext imaginar pentru a se eschiva de la îndeplinirea unei sarcini substantiv femininaaveaojenă

jenă financiară expr. lipsă de bani. substantiv femininjenăfinanciară

Iena f. oraș în Germania: 48.000 loc. Universitate fundată la 1558. temporariena

JENÁ vb. I. 1. tr. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A roade, a strânge, a apăsa. ♦ (Fig.) A stânjeni, a supăra, a incomoda; (sport) a împiedica. 2. refl. A se sfii. [< fr. gêner]. verb tranzitivjena

jená (a ~) vb., ind. prez. 3 jeneáză verb tranzitivjena

jenà V. 1. a (se) constrânge; 2. a strânge, vorbind de încălțăminte. verb tranzitivjenà

JENÁ, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. – Din fr. gêner. verb tranzitivjena

jenéz v. tr. (fr. gêner, d. gêne, jenă). Constrîng mișcările corpuluĭ, strîng: un guler strîmt jenează respirațiunea, te jenează. Fig. Împedec, încurc, stînjinesc: această lege jenează industria, prezența luĭ mă jenează. verb tranzitivjenez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluijena

jena  substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)jena jenare jenat jenând singular plural
jenând jenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) jenez (să)jenez jenam jenai jenasem
a II-a (tu) jenezi (să)jenezi jenai jenași jenaseși
a III-a (el, ea) jenea (să)jenai jena jenă jenase
plural I (noi) jenăm (să)jenăm jenam jenarăm jenaserăm
a II-a (voi) jenați (să)jenați jenați jenarăți jenaserăți
a III-a (ei, ele) jenea (să)jeneze jenau jena jenaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z