jeluitór (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. jeluitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jeluitoáre adjectivjeluitor
JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se jefuiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. și f. (înv.) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor. adjectivjeluitor
jeluitor adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | jeluitor | jeluitorul | jeluitoare | jeluitoarea |
plural | jeluitori | jeluitorii | jeluitoare | jeluitoarele | |
genitiv-dativ | singular | jeluitor | jeluitorului | jeluitoare | jeluitoarei |
plural | jeluitori | jeluitorilor | jeluitoare | jeluitoarelor |