jelui definitie

jeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 să jeluiáscă verb tranzitivjelui

jeluì v. 1. a se plânge întruna; 2. a da jalbă, a reclama. [Slav. JALOVATI]. verb tranzitivjeluì

JELUÍ, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și intranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). [Prez. ind. și: jelui] – Din sl. žalovati. verb tranzitivjelui

jăluĭésc (est) și jeluĭésc (vest și L.V.) v. tr. (vsl. žalovati, a jăli, amestecat cu želati, a dori). Regret: jeluind greșala (Dos.). Acuz, reclam: l-aŭ jăluit de baniĭ ce le-aŭ luat (Nec.). V. intr. Regret: jeluind de cuvintele ce zise (Cod. Vor.). Doresc, mĭ-e dor: vulturul spre puiĭ săĭ jeluĭa (Cor.). Reclam: aŭ trimes boĭerĭ de aŭ jăluit la poartă (Nec.). V. refl. Mă plîng, reclam: mă jăluĭesc de ceva, cineva, că mi s’a furat ceva. verb tranzitivjăluĭesc

jeluĭésc V. jăluĭesc. verb tranzitivjeluĭesc