jelui definitie

jeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 să jeluiáscă verb tranzitivjelui

jeluì v. 1. a se plânge întruna; 2. a da jalbă, a reclama. [Slav. JALOVATI]. verb tranzitivjeluì

JELUÍ, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și intranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). [Prez. ind. și: jelui] – Din sl. žalovati. verb tranzitivjelui

jăluĭésc (est) și jeluĭésc (vest și L.V.) v. tr. (vsl. žalovati, a jăli, amestecat cu želati, a dori). Regret: jeluind greșala (Dos.). Acuz, reclam: l-aŭ jăluit de baniĭ ce le-aŭ luat (Nec.). V. intr. Regret: jeluind de cuvintele ce zise (Cod. Vor.). Doresc, mĭ-e dor: vulturul spre puiĭ săĭ jeluĭa (Cor.). Reclam: trimes boĭerĭ de aŭ jăluit la poartă (Nec.). V. refl. Mă plîng, reclam: mă jăluĭesc de ceva, cineva, că mi s’a furat ceva. verb tranzitivjăluĭesc

jeluĭésc V. jăluĭesc. verb tranzitivjeluĭesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluijelui

jelui  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)jelui jeluire jeluit jeluind singular plural
jeluind jeluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) jelui (să)jeluiesc jeluiam jeluii jeluisem
a II-a (tu) jeluiești (să)jeluiești jeluiai jeluiși jeluiseși
a III-a (el, ea) jeluiește (să)jeluiai jeluia jelui jeluise
plural I (noi) jeluim (să)jeluim jeluiam jeluirăm jeluiserăm
a II-a (voi) jeluiți (să)jeluiți jeluiați jeluirăți jeluiserăți
a III-a (ei, ele) jeluie (să)jeluiască jeluiau jelui jeluiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z