jeluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 să jeluiáscă verb tranzitivjelui
jeluì v. 1. a se plânge întruna; 2. a da jalbă, a reclama. [Slav. JALOVATI]. verb tranzitivjeluì
JELUÍ, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și intranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). [Prez. ind. și: jelui] – Din sl. žalovati. verb tranzitivjelui
jăluĭésc (est) și jeluĭésc (vest și L.V.) v. tr. (vsl. žalovati, a jăli, amestecat cu želati, a dori). Regret: jeluind greșala (Dos.). Acuz, reclam: l-aŭ jăluit de baniĭ ce le-aŭ luat (Nec.). V. intr. Regret: jeluind de cuvintele ce zise (Cod. Vor.). Doresc, mĭ-e dor: vulturul spre puiĭ săĭ jeluĭa (Cor.). Reclam: aŭ trimes boĭerĭ de aŭ jăluit la poartă (Nec.). V. refl. Mă plîng, reclam: mă jăluĭesc de ceva, cineva, că mi s’a furat ceva. verb tranzitivjăluĭesc
jeluĭésc V. jăluĭesc. verb tranzitivjeluĭesc
jelui verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)jelui | jeluire | jeluit | jeluind | singular | plural | ||
jeluind | jeluiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | jelui | (să)jeluiesc | jeluiam | jeluii | jeluisem | |
a II-a (tu) | jeluiești | (să)jelui | jeluiai | jeluiși | jeluiseși | ||
a III-a (el, ea) | jeluiește | (să)jeluiai | jeluia | jelui | jeluise | ||
plural | I (noi) | jeluim | (să)jeluim | jeluiam | jeluirăm | jeluiserăm | |
a II-a (voi) | jeluiți | (să)jeluiți | jeluiați | jeluirăți | jeluiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | jeluie | (să)jeluiască | jeluiau | jeluiră | jeluiseră |