jeler definitie

jelér (jeléri), s. m. – Iobag, șerb. Mag. zsellér (Cihac, II, 509; DAR), din germ. Siedler, cf. sb. želir (Miklosich, Slaw. Elem., 22). În Trans., înv. substantiv masculinjeler

jéler, -i, s.m. – 1. Nume dat (în Transilvania) în Evul Mediu țăranilor care munceau pe pământurile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor: Țăran dependent; porțieș (Dăncuș 1986). 2. Om așezat pe pământul (sau în casa) altuia; colonist; chiriaș: „A fost o femeie și-a șezut jelăriță într-o casă pustie” (Bilțiu 1999: 383). – Din magh. zsellér (< germ. Siedler). substantiv masculinjeler

jelér s. m., pl. jeléri substantiv masculinjeler

JELÉR, jeleri, s. m. Nume dat în Evul Mediu țăranilor fără pământ sau cu pământ puțin din Transilvania, care munceau pe moșiile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor. – Din magh. zsellér. substantiv masculinjeler

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluijeler

jeler  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jeler jelerul
plural jeleri jelerii
genitiv-dativ singular jeler jelerului
plural jeleri jelerilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z