JELȚURÉL, jelțurele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui jelț. – Jelț + suf. -urel. substantiv neutru jelțurel
| jelțurel | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | jelțurel | jelțurelul |
| plural | jelțurele | jelțurelele | |
| genitiv-dativ | singular | jelțurel | jelțurelului |
| plural | jelțurele | jelțurelelor | |