jeț n., pl. urĭ (sas. sätz, germ. sitz, loc de ședere, sessel, scaun). Vechĭ. Fotoliŭ. – Și jelț și jilț (care poate veni d. ceh. židlice, scaun, orĭ dintr’o formă maĭ veche germanică). substantiv neutrujeț
JELȚ s. n. v. jilț. substantiv neutrujelț
jelț | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | jelț | jelțul |
plural | jelțuri | jelțurile | |
genitiv-dativ | singular | jelț | jelțului |
plural | jelțuri | jelțurilor |