jejun definitie

JEJÚN s.n. Partea intestinului care unește duodenul cu intestinul gros. [< fr. jéjunum, cf. lat. ieiunum]. substantiv neutrujejun

* jejun n., pl. urĭ (lat. jejúnum [intestinum], d. jejunus, ca n’a mîncat. V. dejun și ajun). Anat. Al doilea intestin supțire, care e după duoden și care, de ordinar, conține puține materiĭ comparativ cu celelalte. – Și jejúnum, fără pl. substantiv neutrujejun

jejún s. n., pl. jejúnuri substantiv neutrujejun

JEJÚN, jejunuri, s. n. Parte a intestinului subțire cuprinsă între duoden și ileon. – Din fr. jéjunum, lat. jejunum. substantiv neutrujejun

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluijejun

jejun  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jejun jejunul
plural jejunuri jejunurile
genitiv-dativ singular jejun jejunului
plural jejunuri jejunurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z