jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre adjectivjefuitor
JEFUITÓR, -OÁRE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-]. – Jefui + suf. -tor. adjectivjefuitor
jefuitor adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | jefuitor | jefuitorul | jefuitoare | jefuitoarea |
plural | jefuitori | jefuitorii | jefuitoare | jefuitoarele | |
genitiv-dativ | singular | jefuitor | jefuitorului | jefuitoare | jefuitoarei |
plural | jefuitori | jefuitorilor | jefuitoare | jefuitoarelor |