jecuire definitie

JECUÍRE s. f. v. jefuire. substantiv femininjecuire

JECUÍ vb. IV v. jefui. verb tranzitivjecui

jăcuĭésc v. tr. (d. jac; ung. zsákolni, pun în sac, jăfuĭesc. V. jac, jacă). Vechĭ. Est. Jăfuĭesc. – Și jec- (vest). verb tranzitivjăcuĭesc

jecuĭésc V. jăcuĭesc. verb tranzitivjecuĭesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluijecuire

jecuire  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jecuire jecuirea
plural jecuiri jecuirile
genitiv-dativ singular jecuiri jecuirii
plural jecuiri jecuirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z