jecui definitie

JECUÍ vb. IV v. jefui. verb tranzitivjecui

jăcuĭésc v. tr. (d. jac; ung. zsákolni, pun în sac, jăfuĭesc. V. jac, jacă). Vechĭ. Est. Jăfuĭesc. – Și jec- (vest). verb tranzitivjăcuĭesc

jecuĭésc V. jăcuĭesc. verb tranzitivjecuĭesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluijecui

jecui  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)jecui jecuire jecuit jecuind singular plural
jecuind jecuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) jecuiesc (să)jecuiesc jecuiam jecuii jecuisem
a II-a (tu) jecuiești (să)jecuiești jecuiai jecuiși jecuiseși
a III-a (el, ea) jecuiește (să)jecuiai jecuia jecui jecuise
plural I (noi) jecuim (să)jecuim jecuiam jecuirăm jecuiserăm
a II-a (voi) jecuiți (să)jecuiți jecuiați jecuirăți jecuiserăți
a III-a (ei, ele) jecuiesc (să)jecuiască jecuiau jecui jecuiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z