jecmănire definitie
jecmăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 să jecmăneáscă verb tranzitivjecmăni
JECMĂNÍ, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní vb. IV] – Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.). verb tranzitivjecmăni
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluijecmănire
| jecmănire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | jecmănire | jecmănirea |
| plural | jecmăniri | jecmănirile | |
| genitiv-dativ | singular | jecmăniri | jecmănirii |
| plural | jecmăniri | jecmănirilor | |