jeb definitie

jeb (jéburi), s. n. – Buzunar. – Var. jep. Mag. zseb (Tiktin; DAR). Trans. de Nord. substantiv neutrujeb

jeb, jeburi s. n. (reg.) buzunar substantiv neutrujeb

jeb, -uri, (jep, jăb), s.n. – Buzunar: „Socăcița de la oale / Ș-o făcut jăburi la poale” (Memoria 2001: 110). – Din magh. zseb „buzunar„. substantiv neutrujeb

jeb (reg.) s. n., pl. jéburi substantiv neutrujeb

JEB, jeburi, s. n. (Reg.) Buzunar. – Din magh. zseb. substantiv neutrujeb

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluijeb

jeb  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jeb jebul
plural jeburi jeburile
genitiv-dativ singular jeb jebului
plural jeburi jeburilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z