jeț definitie

jeț (jéțuri), s. n. – 1. Scaun înalt, fotoliu. – 2. Tron. – Var. jețiu, jățiu, jilț, jîlț. Lat. *iacium, de la iacēre „a sta tolănit”, cf. it. diaccio „țarc pentru oi”, sicil. jazzu „vizuină”. Sub aspect semantic trebuie plecat de la sensul de „culcuș, pat”, ca în „laviță”. Der. din germ. Sitz, prin intermediul săs. säts (Mîndrescu, Influența germană, 63; Drăganu, Lui I. Bianu, București 1927, p. 137; Borcea 194; DAR; Gáldi, Dict., 193) nu pare posibilă fonetic și nu explică var. jețiu. Der. din lat. sessus (Hasdeu, Istoria critică, I, 2, 256) nu este probabilă. L din var. nu este clar (din germ. Sessel, după Tiktin și DAR; din sl. sĕdĕlo, cf. ceh. židilice, după Cihac, II, 159; din tc. jelse, „mod de a se așeza”, după Moldovan 426). – Der. jilțuit, adj. (în formă de jilț). substantiv neutrujeț

jeț n. fotoliu: craiul rezemat în jeț cu spată EM. [Sas SÄTZ = germ. SITZ]. substantiv neutrujeț

JEȚ s. n. v. jilț. substantiv neutrujeț

JET¹ s.n. Vână de lichid care țâșnește cu presiune printr-un orificiu. [< fr. jet] substantiv neutrujet

JET² s.n. Avion cu reacție, în special pentru transport de pasageri. [Pron. get. / < americ. jet]. substantiv neutrujet

jet, jeturi s. n. (deț.) informator, denunțător. substantiv neutrujet

jeț n., pl. urĭ (sas. sätz, germ. sitz, loc de ședere, sessel, scaun). Vechĭ. Fotoliŭ. – Și jelț și jilț (care poate veni d. ceh. židlice, scaun, orĭ dintr’o formă maĭ veche germanică). substantiv neutrujeț

jet¹ (țâșnitură) s. n., pl. jéturi substantiv neutrujet

jet² (avion) (angl.) [pron. get] s. n., pl. jéturi substantiv neutrujet

JET¹, jeturi, s. n. Curent de lichid sau de gaz care țâșnește cu presiune printr-un orificiu. – Din fr., engl. jet. substantiv neutrujet

JET², jeturi, s. n. Avion cu reacție [Pr.: get] – Din engl. jet [plane]. substantiv neutrujet

a da jet expr. (deț.) a denunța, a informa. substantiv neutruadajet