javră, javre s. f. (peior.) om lipsit de caracter substantiv femininjavră
jávră (ja-vră) s. f., g.-d. art. jávrei; pl. jávre substantiv femininjavră
javră m. și f. 1. câine ce latră mereu; 2. fig. om flecar, ființă tărîtoare. [Cf. rut. JAVRA, câine]. substantiv femininjavră
JÁVRĂ, javre s. f. 1. Câine slab și prăpădit; jigodie, potaie, cotarlă; p. gener. (depr.) câine. 2. Epitet pentru un om lipsit de caracter. [Var.: (reg.) jábră s. f.] – Din Javarra (numele unei rase de câini fără păr). substantiv femininjavră
javră | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | javră | javra |
plural | javre | javrele | |
genitiv-dativ | singular | javre | javrei |
plural | javre | javrelor |