jartea definitie
jartea, jartele s. f. prostituată. substantiv femininjartea
JARTEÁ, jartele, s. f. (Pop.) Jartieră. [Var.: (reg.) jartélă s. f.] – Din fr. jarretelle. substantiv femininjartea
jartea penală expr. (deț.) homosexual pasiv. substantiv femininjarteapenală
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluijartea
| jartea substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | jartea | jarteaua |
| plural | jartele | jartelele | |
| genitiv-dativ | singular | jartele | jartelei |
| plural | jartele | jartelelor | |