jargon definitie

JARGÓN s.n. Limbaj specific anumitor categorii sociale, profesiuni etc., cu o sferă de circulație îngustă, care are fond principal de cuvinte și o structură gramaticală proprie. [< fr. jargon]. substantiv neutrujargon

* jargón n., pl. oane (fr. jargon). Limbă stricată: jargonu jidănesc. Limbă străină pe care n’o înțelegĭ. Limbă specială (păsărească) întrebuĭnțată de diferite categoriĭ de oamenĭ: jargonu hoților (argot). substantiv neutrujargon

jargón s. n., pl. jargoáne substantiv neutrujargon

jargon n. 1. limbă stricată; 2. limbă particulară ce adoptă unele clase de oameni. substantiv neutrujargon

JARGÓN, jargoane, s. n. 1. Limbaj specific anumitor categorii sociale, care reflectă dorința celor ce-l vorbesc de a se distinge de masa mare a vorbitorilor și care se caracterizează prin abundența cuvintelor și expresiilor pretențioase, de obicei împrumutate din alte limbi. 2. (înv., azi impr.) Dialect, grai. – Din fr. jargon. substantiv neutrujargon

a arunca jargoane expr. (deț.) 1. a încerca să convingă pe cineva. 2. a minți substantiv neutruaaruncajargoane

jargoane de popă de țară expr. povestiri sau întâmplări știute de toată lumea. substantiv neutrujargoanedepopădețară

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluijargon

jargon  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jargon jargonul
plural jargoane jargoanele
genitiv-dativ singular jargon jargonului
plural jargoane jargoanelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z