jaret definitie
JARÉT s.m. Parte a picioarelor dinapoi ale unui patruped, situată între gambă și fluier; garet. [Pl. -ți. / < fr. jarret]. substantiv masculinjaret
!jarét s. n., pl. jaréte substantiv neutrujaret
JARÉT, jarete, s. n. Articulație a membrului posterior la animalele patrupede, situată între gambă și fluier. – Din fr. jarret. substantiv neutrujaret
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluijaret
| jaret substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | jaret | jaretul |
| plural | jareți | jareții | |
| genitiv-dativ | singular | jaret | jaretului |
| plural | jareți | jareților | |
| jaret substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | jaret | jaretul |
| plural | jareți | jareții | |
| genitiv-dativ | singular | jaret | jaretului |
| plural | jareți | jareților | |