japonéză (limbă) s. f., g.-d. art. japonézei substantiv feminin japoneză
japonéz (japonéză), adj. – Nipon. Fr. japonaise, cu extindere la m. a consoanei caracteristice f. (după DAR, din it. giapponese, ceea ce pare incert); pentru der., cf. amorez. substantiv masculin și feminin japonez
* japonéz, -ă adj. Locuitor din Japonia orĭ de neam japonez. Adj. Al Japoniiĭ, din Japonia: steagu japonez. substantiv masculin și feminin japonez
japonéz adj. m., s. m., pl. japonézi; adj. f., s. f. japonéză, pl. japonéze substantiv masculin și feminin japonez
JAPONÉZ,-Ă, japonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Japoniei sau este originară de acolo; nipon. 2. Adj. Care aparține Japoniei sau japonezilor (1), privitor la Japonia ori la japonezi; nipon. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de japonezi (1). – Din fr. japonais. substantiv masculin și feminin japonez
| japoneză | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | japoneză | japoneza |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | japoneze | japonezei |
| plural | — | — | |