jápiță (vest) și jámpiță (est) f., pl. e (cp. cu germ. zug, șir, alaĭ, trăsură, și spitze, vîrf, și cu bg. žabica, broscuță). Adausu de deasupra proțapuluĭ pin care trece ciocîlteu și care ține jugu. – (Forma jap- în rev. I Crg. 3, 89 și Răsadu 1, 30). substantiv feminin japiță
jápiță s. f., g.-d. art. jápiței; pl. jápițe substantiv feminin japiță
japiță f. bucată de lemn de d’asupra proțapului în care se pune jugul. [Origină necunoscută]. substantiv feminin japiță
| japiță | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | japiță | japița |
| plural | japițe | japițele | |
| genitiv-dativ | singular | japițe | japiței |
| plural | japițe | japițelor | |