japiță definitie

jápiță (vest) și jámpiță (est) f., pl. e (cp. cu germ. zug, șir, alaĭ, trăsură, și spitze, vîrf, și cu bg. žabica, broscuță). Adausu de deasupra proțapuluĭ pin care trece ciocîlteu și care ține jugu. – (Forma jap- în rev. I Crg. 3, 89 și Răsadu 1, 30). substantiv femininjapiță

jápiță s. f., g.-d. art. jápiței; pl. jápițe substantiv femininjapiță

japiță f. bucată de lemn de d’asupra proțapului în care se pune jugul. [Origină necunoscută]. substantiv femininjapiță