jápă (nuia) (reg.) s. f., g.-d. art. jápei; pl. jápe substantiv femininjapă
JÁPĂ, jape, s. f. (Reg.) Nuia subțire și elastică. ◊ Bătaie dată cu o astfel de nuia. – Din jap. substantiv femininjapă
japă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | japă | japa |
plural | jape | japele | |
genitiv-dativ | singular | jape | japei |
plural | jape | japelor |