jansenism definitie

janseni- V. ĭanseni-. substantiv neutrujanseni

JANSENÍSM s.n. Mișcare religioasă apărută în Franța în sec. XVII ca o expresie a nemulțumirii păturilor intelectuale ale burgheziei și nobilimii față de regimul absolutist și față de dominația iezuiților și care propovăduia rigorismul moral. [< fr. jansénisme, cf. Jansénius – teolog olandez}. substantiv neutrujansenism

*ĭansenízm n. Doctrina luĭ Jansen. – Și jans- (după fr.). substantiv neutruĭansenizm

jansenísm s. n. substantiv neutrujansenism

jansenism n. doctrina lui Jansenius privitor la grație și predestinațiune. substantiv neutrujansenism

JANSENÍSM s. n. Mișcare reformatoare în Biserica catolică apărută în Olanda și Franța la mijlocul sec. XVII, care susținea predestinarea și propovăduia o morală austeră. – Din fr. jansénisime. substantiv neutrujansenism