janseni- V. ĭanseni-. substantiv neutru janseni
JANSENÍSM s.n. Mișcare religioasă apărută în Franța în sec. XVII ca o expresie a nemulțumirii păturilor intelectuale ale burgheziei și nobilimii față de regimul absolutist și față de dominația iezuiților și care propovăduia rigorismul moral. [< fr. jansénisme, cf. Jansénius – teolog olandez}. substantiv neutru jansenism
*ĭansenízm n. Doctrina luĭ Jansen. – Și jans- (după fr.). substantiv neutru ĭansenizm
jansenísm s. n. substantiv neutru jansenism
jansenism n. doctrina lui Jansenius privitor la grație și predestinațiune. substantiv neutru jansenism
JANSENÍSM s. n. Mișcare reformatoare în Biserica catolică apărută în Olanda și Franța la mijlocul sec. XVII, care susținea predestinarea și propovăduia o morală austeră. – Din fr. jansénisime. substantiv neutru jansenism
| jansenism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | jansenism | jansenismul |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | jansenism | jansenismului |
| plural | — | — | |