janc (-curi), s. n. – Șiret, panglică, legătură. Germ. Senkel, prin intermediul pol. zankiel. Sec. XVII, rar și înv. – Der. jencui, vb. (a transplanta, a răsădi), înv. numai la Dosoftei. temporar janc
janc n., pl. urĭ (rudă cu germ. senker, janc). Dos. Butaș, ramură ĭeșită din rădăcină. temporar janc