jámnă, -e, (jamlă), s.f. – Franzelă, pâine mică. „Pâine de oraș” (ALR 1965: 1070) – Din germ. Semmel „pâine albă„, prin intermediul magh. zsemlye, pol. žemla (Cihac cf. DER). substantiv feminin jamnă
| jamnă | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | jamnă | jamna |
| plural | jamne | jamnele | |
| genitiv-dativ | singular | jamne | jamnei |
| plural | jamne | jamnelor | |